Paştele înseamnă, pentru toţi românii credincioşi, iertare, compasiune, înţelegere. Paştele este o lumină sfântă care ne călăuzeşte sufletele spre bine şi spre adevăr. Fiecare credincios îşi pleacă smerit capul retrăind încă o dată suferinţa crucificării. Paştele este momentul în care fiecare supus al lui Dumnezeu îşi contabilizează în conştiinţă toate faptele bune şi pe cele mai puţin bune, înţelege ce a greşit şi ce a făcut bine pentru într-ajutorarea celor mai nefericiţi.
Partidul Conservator, pe care îl reprezint, în aceste clipe de puternică spiritualitate pentru creştini, doreşte tuturor românilor o sărbătoare creştinească plină de bucurii şi speranţă. După cum vedeţi, m-am abţinut să spun una îmbelşugată, pentru că ştiu sigur că nu va fi aşa. Românii trăiesc într-o stare de pauperitate cum nu cred că a fost de la război încoace, se zbat în lipsuri atât de mari încât nici această lumină sfântă nu cred că îi poate face să uite mizeria cotidiană. Poporul român a fost dintotdeauna unul iertător şi comprehensiv dar de această dată consider că a fost prea mult. Nimeni nu poate ierta pe cel care îi flămânzeşte copiii, nimeni nu poate ierta nişte mincinoşi care le fură bucuria unei sărbători celebrate din moşi strămoşi.
Este o sărbătoare în care ar trebui să fim îngăduitori, să fim înţelegători chiar şi cu duşmanii noştri. Dar, iertat să-mi fie, îmi este imposibil să fiu iertător şi îngăduitor cu cei care se lăfăie în minciună şi prosperitate în timp ce poporul din care fac parte se zabate în necaz şi în lipsuri.
Cât ar trebui să mai îndurăm? Ne plânge sufletul pentru bătrânii care stau la cozi interminabile pentru 6 ouă şi pentru un kilogram de orez… Ni se străpezesc dinţii cînd îi vedem pe ecranele televizoarelor şi ne spun că suntem fericiţi şi bogaţi. Intelectualii români, în special profesorii şi medicii, nu mai reuşesc să înţeleagă în ce ţară trăiesc, nu mai înţeleg legile şi nu mai ştiu pe câţi bani se pot baza. Totul este o atât e mare incertitudine, o aşa de puternică ameţeală încât este nefiresc ca să le mai ceri acestor oameni performanţă. Nici copiii şi nici bolnavii nu mai pot înţelege în ce fel se va desfăşura viaţa lor de-acum încolo. Totul nu este decât o mare, imensă minciună în care ne bălăcim cu toţii. Nici măcar presa – fie ea scrisă sau vorbită – nu mai reuşeşte să adoarmă temerile trăite de acest popor care, în credulitatea sa, şi-a ales un asemenea conducător, care l-a adus pe culmea disperării.
Nu ar trebui să spun acum, dar România moare de foame. Este foarte greu ca în aceste momente crunte să mai poţi fi iertător, înţelegător, vesel şi cu chef de sărbătoare. Toate aceste arestări ce ni se servesc în prag de sărbătoare, care fac parte din programul – pâine şi circ – nu mai păcălesc pe nimeni. Toată lumea se întreabă de salarii şi pensii, nimeni nu mai are timp de scenariile puterii, de Popa, de Vântu, de autostrăzi, de multe alte minciuni ale guvernului. Noi avem problemele noastre, triste, crunte, nu ne mai putem ocupa – şi nici nu ne mai interesează de minciunile guvernanţilor. Ei au grija vilelor, poşetuţelor, elicopterelor, portofelelor pline, nouă ni se spune despre criza alimentară globală, despre şomaj, sărăcie, datorii, ţară în prag de marasm. Trăim minciuni, respirăm minciuni, mâncăm minciuni. Vieţuim într-o ţară ireală, în care cei care ne conduc văd cu totul altceva decât problemele oamenilor de rând. Parcă suntem într-un film ştiinţifico-fantastic sau într-un coşmar ce nu se mai termină. Românii îşi fac cumpărăturile pentru Paşte în Bulgaria sau în Ungaria. Muncitorii români vin acasă de sărbători din Italia sau din Spania. Tinerii absolvenţi meritoritoşi pleacă în Anglia sau Statele Unite. Medicii fug în Franţa sau Germania. Cu cine vom sărbători Paştele în următorii ani? Cu Boc? Cu Udrea? Cu Băsescu?
Cât vom mai fi noi iertători; noi, cei care am creat „Mioriţa”, înţelegători şi cu criminalii, nu putem trece cu vederea halul în care ne-au adus aceşti guvernanţi, ruşinea în care ne obligă să defilăm în întreaga lume – dansând ca o maimuţă pe aţe, precum deputatul PDL. Toate acestea trebuie condamnate şi cu siguranţă că vor fi la vot.
Peste toate, Partidul Conservator vă doreşte din inimă să mai descoperiţi încă o dată puterea de a trece peste toate necazurile, să mai meditaţi încă o dată la caznele lui Iisus, la crucificarea sa care nu a fost în van şi la bucuria reînvierii. Vă dorim ca lumina acestei sărbători să vă însenineze sufletele, să fiţi lângă familie, lângă cei apropiaţi şi iubiţi, să uitaţi de necazuri şi să speraţi într-un viitor mai bun. Postul săptămânii patimilor să rămână în urmă şi să fiţi capabili să tăiaţi mielul cel gras în fiece zi a voastră; să vă veseliţi, să fiţi mulţumiţi şi încântaţi de copiii voştri şi să speraţi că toate relele – ca toate relele şi necazurile – vor trece şi vom reuşi să fim un popor vesel şi luminos, aşa cum ne-a hărăzit Creatorul.
Vă doresc o inimă caldă şi bună, un suflet uşor şi bucuros, bucate pe masă, copiii alături de voi, gânduri senine. Paşte fericit tuturor şi să ne ajute Dumnezeu să scăpăm de aceste vremuri grele care s-au abătut asupra noastră.
Vasile Salaru 